Biserica Evanghelică

Pentru a ajunge la Biserica Evanghelică nu e nevoie de ghid sau hartă căci turnul acesteia, înalt de 75 de metri este vizibil din aproape orice colț al orașului. Este cel mai înalt turn medieval din Transilvania si al patrulea cel mai înalt turn de biserică din țară. Acesta veghează asupra Bistriței de secole, fiind martorul zilelor demult apuse.

Pe la mijlocul secolului al XIV-lea s-a început construirea bisericii pe locul celei ridicate de primii colonişti sași. Primul paroh atestat documentar a fost Johannis Plebanus de Bystricia care figurează în registrele de evidenţă ale dijmelor papale între anii 1332-1333.

Biserica Evanghelică actuală a trecut prin mai multe etape de construcție și renovare, întâi ea fiind o bazilică romanică cu trei nave care a fost extinsă după mijlocul secolului al XVI-lea. Fiecare turn avea câte un clopot turnat în anul 1430. Clopotul mai mare era numit Susanna, și pe el era inscripţionat în latină următorul text: „În onoarea Domnului şi a Fecioarei Maria turnat de meşterul Ioan de Sighişoara, în anul domnului 1430, în a doua zi după Înălţarea lui Hristos (6 mai)“. Pe celălălt clopot era inscripţionat: „În onoarea Domnului şi al credinciosului şi preafericitului Nicolae a fost turnat acest clopot în anul 1430“.

În a doua etapă, biserica a fost reconstruită în stilul gotic. În biserică și în cimitirul din jurul ei au fost ridicate mai multe altare și capele  printre care este un altar închinat apostolilor Petru și Pavel, ce a fost ridicat în biserică în 1499. 

O a treia etapă de construcție începe în 1475 și este finalizată în 1520, atunci biserica devenind o biserică tip hală în stil gotic. O biserică-hală este caracterizată de aceași înălțime ale celor 3 nave, centrală și colaterale, fapt ce dă naștere unei structuri generale cu un caracter profund unitar.

Penultima renovare s-a realizat în 1926, după incendiul din 1857, folosindu-se planurile arhitectului Hermann Phleps din Danzig și tot atunci este introdusă lumina electrică. 

Ultima renovare începe după incendiul din 2008 și a fost finalizată în anul 2023.

Biserica şi turnul au fost construite în perioade diferite, dar își contopesc elementele de stil arhitectural şi de artă romanice, gotice şi renascentiste.

Prin dimensiunile ei (nava centrală lungă de 42 de metri şi lată de 18,4m-19,6m, corul lung de 13,8m, bolţile ridicându-se la o înălţime de 16,8m deasupra navei centrale şi o şarpantă care se înalţă cu 16m deasupra zidurilor) și o capacitate de 3500 de locuri, Biserica Evanghelică Bistrița este una din cele mai impresionante lăcaşe de cult din Transilvania. 

În interiorul bisericii regăsim impresionante decorațiuni și elemente de stil cum ar fi: tribunele dispuse simetric pe cele trei laturi ale navei care sunt lucrarea atelierul lui Petrus Italus da Lugano, stranele - o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania realizate de meșterul Johannes Begler în secolul al XVI-lea, vechile uşi de lemn ale portalurilor realizate în secolului al XVI-lea, altarul baroc decorat cu scene din viaţa lui Hristos: Naşterea, Cina cea de taină, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea la cer, donat de judele Cetăţii Bistriţei Johann Klein von Straussenburg şi renovat în 1701 și nu în ultimul rând cele 23 de steaguri ale breslelor bistriţene medievale.

În încăperea de la parterul turnului este amenajat un mic muzeu, unde printre alte obiecte de valoare se remarcă și vestimentația de epocă.

O parte din tezaurul aflat în interiorul bisericii a fost trimis spre păstrare în anul 1944 când sașii au părăsit în grabă Bistrița și s-au refugiat în Germania, acest tezaur cuprinzând după consemnările Comisiei Monumentelor Istorice 69 de covoare anatolice unice, statuete ale unor sfinți și arhiva Bisericii Evanghelice.

Orga bisericii evanghelice din Bistrița

Orga acestei biserici datează din 1523 dar în 1568 este reconstruită de maestrul constructor de orgi Jacobus Laetus din Lemberg, cu 30 registre sonore. Orga actuală cu 28 de registre a fost construită în stil rococco la 1795 de braşoveanul Johann Prause și este cea mai mare orgă Prause din Transilvania dintre cele 26 existente.

Turnul Bisericii

Turnul se ridică pe un patrulater neregulat, având dimensiunile la bază 9,23m x 9,28m, iar zidurile sale groase de peste de 2m se subţiază spre vârf. Înălţimea acestuia de 75m îi conferă statutul de cel mai înalt turn de biserică ridicat în perioada medievală din România și al patrulea cel mai înalt turn de biserică din țară. Nivelele inferioare ale turnului sunt luminate cu ferestre de dimensiuni relativ reduse faţă de cele de la ultimele două niveluri superioare. Accesul în turn se poate face pe o scară îngustă cu 191 trepte de piatră. Turnul este acoperit cu un coif piramidal înalt, cu patru turnuleţe la colţuri învelite în tablă care reprezentau dreptul ius gladiis. Bistrița era oraş regal, condus de comitele de la Sibiu și de accea avea acest drept de a pronunța pedeapsa capitală.

Rolul turnului era de pază și supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii. Turnul a fost construit în mai multe etape, între anii 1487-1519. Primul ceas a fost montat în 1513, dar în timpul marelui incendiu din 1857, turnul a ars și ceasul a fost distrus. Al doilea ceas datează din 1861 dar și acesta a fost distrus în incendiul din 2008. Ceasul actual a fost dat în folosință în anul 2011. Turnul are şi un lift cu care se poate ajunge până in vârf pentru a putea admira priveliştea.

Legenda turnului Bisericii Evanghelice

Bistrițenii au reușit să construiască cel mai înalt turn de piatră din Transilvania și acest lucru a făcut ca celalalte 6 burguri să fie invidioase. Sibiul, fiind burgul principal, s-a hotarât să nu se lase mai prejos și să construiască un turn mult mai grandios.

Legenda spune că pentru a se asigura că turnul lor va fi mult mai înalt decât cel al bistriţenilor, sibienii şi-au trimis meşterii la Bistriţa, ca să măsoare pe ascuns înălțimea turnului. În toiul nopţii, meşterii au măsurat turnul Bisericii Evanghelice folosindu-se de o funie. După ce şi-au terminat treaba şi-au luat funia folosită pentru măsurătoare şi au pornit spre casă. În drum spre casă, sibienii s-au oprit la un han din apropiere de Bistriţa. Vinul servit în han i-a făcut pe meşteri să îşi dezvăluie gazdelor planul. La auzul acestui plan, în timp ce meşterii dormeau, gazdele hanului au tăiat doi metri din funia cu care s-a măsurat turnul. Aşa se face că turnul bisericii din Sibiu are 73 de metri, iar cel din Bistriţa 75 de metri. Documentele istorice contrazic însă această legendă a lui Eugen Miloș, Turnul bisericii din Sibiu a fost finalizat în 1499, în timp ce cel al bisericii din inima Bistriţei abia în 1513.

Incendiul din 2008

Pe data de 11 iunie 2008 a izbucnit un incendiu la baza turnului bisericii. În mai puțin de o jumătate de oră acoperișul turnului, precum și acoperișurile a trei dintre turnurile mici s-au prăbușit. Pagubele au fost estimate de evaluatori la peste un milion de euro.

În data de 12 mai 2023 Biserica Evanghelică este redeschisă publicului, lucrările de restaurare fiind finalizate după aproximativ 15 ani de la incendiu, iar în data de 13 mai 2023 Biserica Evanghelică a fost resfințită cu hramul Sfântului Nicolae, ocrotitorul orașului Bistrița din cele mai vechi timpuri.

Odată cu restaurarea turnul a fost dotat cu un lift, fiind singura biserică dintre Viena și Moscova care deține o astfel de facilitate. Din vârf, priveliștea asupra orașului e de neprețuit.

Acest monument istoric, etalon al orașului Bistrița cu o valoare arhitecturală impresionantă, poartă cu mândrie trecutului cetății medievale Bistrițene înauntrul zidurilor sale unde istoria orașului a rămas cioplită în piatră de către artiștii vremii. Sculpturile îi reprezintă pe cetăţenii de altădată ai Bistriţei: Andreas, căpitanul cetăţii, şi soţia sa Catarina, portretizați pe o lespede de piatră cioplită în anul 1624, dar și misteriosul cavaler medieval în jurul căruia s-au ţesut adevărate legende. Unele povestesc despre un personaj feminin, o războinica pe nume Ursula, altele spun despre un personaj care a avut un rol deosebit de important în consolidarea comunităţii sau despre o femeie al cărei copil, grav bolnav, s-a însănătoşit miraculos, iar ca mulțumire pentru importanta donație facută bisericii orăşenii i-au cioplit chipul în piatră. Lespedea cavalerului din Bistriţa este una dintre cele mai vechi pietre sculptate şi datate (1327) din Transilvania medievală. Iniţial lespedea cavalerului din Bistriţa se afla în cimitirul bisericii, dar în perioada anilor 1400-1500 a fost poziţionată în zidul bisericii. Dar vă las să decideţi care legendă i se potriveşte cel mai bine după ce veţi vizita Biserica Evanghelică Bistrita.