Turnul Dogarilor

Turnului Dogarilor, în germană Fassbinderturm, este un turn înalt de 25 de metri, singurul turn păstrat din cele 18 care făceau parte din fortificația cetății Bistrița. Construcția are trei niveluri, din care cele superioare au spații cu încăperi și ferestre. Partea inferioară, necompartimentată, a fost folosită ca magazie, având un portal masiv spre oraș. 

O veche legendă prezintă turnul legat de restul orașului printr-o rețea de canale subterane, având legături cu Biserica Evanghelică și cu Ansamblul Sugălete precum și cu dealul dinspre nordul cetății, oferind o cale spre refugiu în cazul asediilor prelungite.

Construcția turnului începe prin secolul al XV-lea dar nevoia de avea o cetate și turnuri de apărare apare după anul 1241, când tătarii, un popor nomad din zona Mongoliei de azi, au atacat și cucerit târgul Rodna și târgul Nosa (vechea denumire a Bistriței). După acest atac tătarii s-au retras, iar locuitorii Transilvaniei au început să construiască cetăți de piatră, care puteau să reziste mai bine în fața unor atacuri viitoare. Conform legislației urbane medievale germane, o așezare atingea statutul de oraș doar dacă reușea să-și ridice o cetate de piatră și să întrețină o armată proprie, iar Bistrița reușește acest lucru câștigând și statutul de oraș regal. Sub protecția reginei Elisabeta, orașul începe să înflorească din punct de vedere economic și primește dreptul de a bate monede din argintul pe care minerii îl extrăgeau din minele de la Rodna și dreptul de a-și alege în fiecare an conducătorul orașului dintre cei mai respectați cetățeni, cives.

Breslele medievale

Regele Ungariei, Matia Corvin, a ajutat Bistrița să prospere prin încurajarea dezvoltării comerțului și meseriilor. Bistrițenii încep să se organizeze în mai multe asociații meșteșugărești sau comerciale, numite bresle. O breaslă era formată din 4-5 oameni, neapărat cu origini săsești, care aveau ateliere de producție, iar dacă numărul celor din breaslă creştea, acestea se puteau separa în bresle mai bine individualizate. Spre exemplu, din breasla fierarilor se desprindeau foarte adesea breasla cuţitarilor sau a lăcătuşilor ori a ceasornicarilor. În Bistriţa au fost consemnate 22 de bresle, cele mai cunoscute bresle din oraș erau cele ale măcelarilor, argintarilor, blănarilor, croitorilor, fierarilor, dogarilor. Membrii unei bresle se ajutau între ei, fixau împreună prețul la produsele pe care le realizau sau contribuiau la realizarea unor construcții publice din oraș. În anul 1464 Matia Corvin acordă bistrițenilor dreptul de a se ocupa direct de fortificarea orașului. Astfel, în locul unor fortificații mai vechi bistrițenii ridică o cetate de piatră întărită cu șanturi cu apă, cu 10 turnuri și 3 porți la capetele străzilor principale. Mai târziu sunt construite bastioane și numărul turnurilor ajunge la 18. Pe timp de pace turnurile erau locul de întâlnire al breslelor cu ocazia şedinţelor, desfăşurate de regulă de cel puţin patru ori pe an. Tot aici se păstrau: lăzile de breaslă, steagurile şi alte simboluri ale breslelor. În prezent, Biserica Evanghelică păstrează steagurilor breslelor medievale. Stemele steagurilor cuprind uneltele specifice breslei şi părţi din stema oraşului. Copii fidele ale steagurilor originale se pot admira si pe Axa Breslelor, unul dintre pasajele ce străbat Bistrița.

Turnurile și porțile cetății

Accesul în cetate se realiza prin trei porţi, aşezate în capătul străzilor Lemnelor (azi, strada Liviu Rebreanu), Spitalului (azi, strada Gheorghe Şincai) şi Ungurească (azi, strada Nicolae Titulescu). Din cauză că barajele suplimentare formate de Canalul Morii, iazurile şi albia râului Bistriţa asigurau menţinerea la distanţă a atacatorilor, iar între Poarta Lemnelor şi Poarta Ungurească erau doar trei turnuri şi o mică poartă (situată în dreptul Palatului Culturii de azi) numită Krötentor (Poarta Broaştelor). Aici erau amplasate: Riemerturm (Turnul Curelarilor), Wagnerturm (Turnul Rotarilor) şi Binderturm (Turnul Dogarilor). În anul 1514 lângă Turnul Curelarilor a fost construit un bastion, iar în anul 1521 domus bombardiri, un depozit pentru muniție. Porţile erau atribuite celor mai puternice dintre breslele oraşului, în cazul Bistriţei a celor implicate în prelucrarea pieilor, respectiv: tăbăcarii – Poarta Lemnelor, cizmarii – Poarta Ungurească şi cojocarii – Poarta Spitalului.

Pe latura de nord, urmând frontul de clădiri de pe actualul bulevard Republicii se găseau următoarele turnuri: Seilerturm (Turnul Funarilor), Tischelerturm (Turnul Tâmplarilor), Goldschmiederturm (Turnul Aurarilor). În dreptul actualului colegiu „Liviu Rebreanu” se găsea puternicul Fleischerturm (Turnul Măcelarilor), lângă care se găsea o poartă mai mică de ieşire spre terenurile de pe dealul Burgului, Fleischertuerl (poarta care duce la castelul de pe munte). Urmau Sattlerturm (Turnul Şelarilor), Schmiederturm (Turnul Fierarilor) şi Schneidererturm (Turnul Croitorilor)

În Turnul Croitorilor, la subsol, se găsea închisoarea pentru criminali şi camera de tortură, zidurile fiind atât de groase, încât nici un strigăt al celor torturaţi nu răzbătea în afară. În partea de sus a bastionului se afla sala de audienţe unde după judecată dacă învinuitul era declarat vinovat i se pronunţa sentinţa de condamnare la moarte. Turnul Croitorilor avea, faţă de celealte turnuri, o poziţie mai specială datorită amplasării lui în interiorul zidului de incintă, fiind cunoscut şi ca „turnul întărit“.

Spre aceste turnuri au fost amenajate pasaje care permiteau soldaților să ajungă rapid dintr-o parte în alta a cetății și în acest fel să o poată apăra mai ușor. Cetatea orașului a fost terminată în aproximativ 20 de ani, iar în anii următori a fost permanent adaptată și întărită cu noi elemente de fortificație. Această cetate a fost una dintre cele mai puternice din Transilvania, iar locuitorii orașului erau practic soldații care o apărau de atacatori.

Povestea bravului fierar care a salvat Bistrița

La 1 februarie 1602 paznicul oraşului Bistrița atenționa locuitorii că trupele generalului Giorgio Basta se pregăteau să asedieze orașul. Breslele s-au pregătit pentru apărare, au ocupat turnurile și au blocat porțile. Armata lui Basta începe atacul, bombardând Cetatea Bistriței de pe actualul deal Codrișor. Zidurile de fortificație rezistă și austriecii încep să atace în apropiere de Turnul Dogarilor, unul dintre turnurile mai mici ale cetăţii, unde se ajungea foarte greu din cauza şanţului de apă pe unde trecea râul Bistrița. Artileria reușește să creeze o spărtură în ziduri iar bistrițenii speriați încep să se retragă spre Piața Mică. Un fierar sas neînfricat, Georg Pfaffenbruder, nu se resemnează şi porneşte în luptă alături de barosul său atacând soldații lui Basta și cucerind stindardul imperial austriac. Datorită actului de bravură al fierarului, bistrițenii prind din nou curaj şi contraatacă armata lui Basta, care este nevoită să se retragă. În acel moment de panică, sub greutatea soldaţilor care se înghesuiau să se retragă, gheața a cedat şi numeroşi soldați austrieci s-au înecat in râul Bistrița. Bistrițenii câștigă lupta și zidul cetății este reparat imediat de către breasla zidarilor. Basta renunță la asalt şi încheie un armistițiu, în schimbul unei sume pe care bistrițenii trebuie să o plătească. În amintirea actului de bravură a lui Georg Pfaffenbruder, fierarul care salvase orașul, strada de lângă Turnul Dogarilor a primit numele Pfaffenbruder (astăzi strada Dogarilor).

Din anul 1850 zidurile de piatră nu au mai fost utile în fața armamentului care evoluase și bistrițenii au început să demoleze treptat zidurile și turnurile, iar piatra și cărămida au fost folosite la ridicarea altor construcții. Din vechea cetate au fost păstrate ca amintire zidurile din zona parcului si Turnul Dogarilor. Acesta a fost folosit, în trecut, ca spital pentru bolnavii cu probleme psihice, dar și ca loc de detenție a prostituatelor. Acestea erau puse în lanțuri înainte de a fi țintuite la stâlpul infamiei din Piața Centrală, unde gâdele orașului le biciuia înainte de a fi alungate de către femeile venerabile ale orașului.

Ulterior turnul a avut și alte utilități funcționând ca sediu pentru cercetașii bistrițeni și apoi ca azil de noapte. La momentul actual, Turnul Dogarilor adăpostește o frumoasă galerie de păpuși și măști numărând aproximativ 700 de exponate, creația baronului Alexandru Misiuga.

La Turnul Dogarilor se poate ajunge din parcul municipal Regele Mihai, printr-un pasaj sau direct de pe strada Dogarilor. Acest turn este o bucată tangibilă a istoriei, din vremurile în care împreună cu celalalte 17 dădeau o importanță aparte breslelor din oraș. Turnul Dogarilor a fost restaurat în anul 1926, iar zidurile cetății rămase au fost refăcute în anul 1968. În prezent, turnul intră într-o nouă etapă de renovare alături de zidul Cetății Bistriței, un proiect pentru promovarea și reabilitarea obiectivelor turistice.